Primăria Comunei
Curtuişeni
Înapoi la:HomeSunteţi la:MONOGRAFIE
Selectaţi limba  
str. Principală, nr. 13 +40 0259 465032 primaria.curtuiseni@yahoo.com
 
 
 
 
 
 
Consultare
Taxe şi impozite
ON - LINE
Comuna noastra
Proiect
Comunicate de Presa

Consultare Taxe şi impozite  ON - LINE

Comuna noastra

ELABORARE DE STUDII TEHNICE ŞI PLANURI PENTRU CONSTRUIREA UNUI DRUM TRANSFRONTALIER PENÉSZLEK - CURTUIŞENI -VALEA LUI MIHAI

Comunicate de Presa

Monografie________Modificată în : 02.04.2012

Istoricul localităţii

 

    Comuna Curtuiuşeni (Erkortvelyes), şi-a primit numele, în parte datorită faptului că odinioară în această zonă erau plantaţi mulţi peri iar pe de altă parte faptului că aparţine zonei văii Ierului ( Érmelék). Pe scurt numele ei provine din Kőrtvélyes - kőrtés = cultură de peri. Comuna era o zonă locuită încă din epoca de piatră, dovadă obiectele de piatră şi bronz ( 2000-800 i.e.n.) găsite pe colina numită Égetőhegy , care era un tumul, loc de îngropare prin incinerare sub formă de movilă, folosit şi de celţi şi de huni, după cum a demonstrat arheologia. Sas Kálman, pastor reformat din Valea lui Mihai, susţinea că Valea lui Mihai şi Curtuiuşeni a devenit a neamului Turul, după care a revenit familiei Kállay. Primii moşieri ai comunei noastre au fost cei din neamul Balog, Semjen.
    Primele însemnări istorice datează din anul 1342, de unde putem trage concluzia că aşezarea a fost întemeiată după năvălirea tătarilor. În jurul anului 1300, comuna aparţinea familiei Kállay din neamul Balog , Semjén. Pe vremea regelui Ştefan cel Sfânt, judeţul Săbolciu se întindea între Tisa şi Crasna, incluzând şi comuna noastră, care era, ca unitate teritorială, un cătun. În 1342 familia Kállay cedează fiilor lui Büksi Czudor Domokos o parte din domeniu, ca zestre pentru fetele lor. În timpul domniei regelui Ludovic cel Mare, conducerea judeţelor Satu-Mare şi Săbolciu era în mâinile lui Czudor Péter. La sfârşitul sec. XIV familiile Károlyi şi Czudor intră în conflict - familia Károlyi a ocupat teritoriul comunei şi al abaţiei lui Czudor Gőrgy.
    Comuna era amintită sub denumirea de Kurthules sau Kertveles (w) şi apartinea când judeţului Săbolciu când judetului Bihor.
    În 1429 comuna aparţine parţial familiei Csaholyi; în 1440 familia Rozgonyi amanetează domeniul pentru 4000 de forinţi. În 1454 intră din nou pe mâna familiei Kállay, dar în 1483 domeniul aparţine şi familiei Orság din neamul  Gutkeled, înrudiţi cu familia Atyay, care amanetează partea sa familiei Huruszlu.
    Neamul Gutkeled îşi are originea la începutul sec. XI; provin din judeţul Săbolciu şi au înaintat spre Someş, obligând populaţia autohtonă să se retragă într-o zonă mai restrânsă. Neamul Gutkeled se extinde în Curtuiuşeni, Petea şi Sanislău.
    În 1510 aparţine parţial lui Petri Dersi Kelemen, în 1548 lui Beke János, în 1628 lui Vdászy Mihály; în sec.XVII familiei Bárcsi şi lui Rhédey Ferenc , iar în 1753 Telegdy Csanády János şi Városnaményi Eötvös Sándor împart acest domeniu. Pe acea vreme era cunoscut sub numele de Nyirkőrtvélyes, de la Nyir - Valea Nirului. Dupa 1940, a aparţinut judeţului Bihor, iar înainte de aceasta, până în 1928, judeţului Satu Mare şi apoi Sălaj.
Între sec. XII - XVII aparţinea familiilor Sebey, Inczédy, Guthy S., Irinyi Zs. (1645), iar la începutul sec. XIX, familiilor Guthy, Szlávy János, Szentkirály, Kengyel, Terényi, Tokai, Nagy, Bükk, Lévai, Zrinyi, Pécsy, Szikszai, Csorba, Kisdobai, Bán, care, cu excepţia familiei Bán, s-au stins.
    În a doua jumătate a sec. XVIII, (din 1768) în CF, la paginile 11 şi 22 sunt indicate familiile: Pap, Pápai, Csekei, Kóti, Szalay, Zoltay, Sághy, Fűsűs, Vincze, Kecskés, Fodor, Garnai, iar în 1788, Varga Ferenc, Nagy János ca proprietari. Urmaşii acestor familii mai trăiesc.
    Nu ştim cu siguranţă ce distrugeri a suferit comuna noastră sub dominaţia otomană sau în urma numeroaselor războaie: populaţia maghiară a fost însă decimată, permiţând infiltrarea românilor în teritoriul lor, pe direcţia Oradea - Marghita şi Valea lui Mihai - Satu Mare. În timpul formării Principatului Transilvania, se întindea şi în afara acestuia, în zonele locuite de maghiari (1543); erau zone bogate în grâne,vinuri şi animale, care acopereau cheltuielile bugetare ale locuitorilor Transilvaniei de atunci.
    Situaţia economică a comunei sub dominaţia otomană era jalnică: iobagii erau obligaţi să plătească dări mai mari. Sistemul de taxe turcesc includea, pe lângă taxele de persoană şi taxe pe consum, producţie şi comerţ. Iobagii trebuiau să-şi plătească tributul în bani, fapt ce-i obliga să meargă la oraş, să vândă la piaţă, trecând prin diverse vămi instalate de-a lungul drumurilor şi podurilor. Plăteau vamă pentru ulei, struguri,vin, grâu, caşcaval, sare, vite şi cai. Comuna a căzut în mâna otomanilor în 1544, împreună cu întreaga Câmpie a Careiului şi Ierului. Înaintau de-a lungul văilor distrugând preponderent aşezările maghiare: aşa au dispărut vechile aşezări din perioada Árpád, situate de-a lungul Crişului şi Someşului. Ca urmare, numărul românilor a crescut cu 15% iar al maghiarilor autohtoni a scăzut cu 40%.
    Se pot deosebi trei perioade în procesul de distrugere al ţării, comuna aflându-se în zona de apărare a teritoriului. Dacă erau atacate cetăţile, satele din împrejurimi se aflau în ruină zeci de ani. În această zonă exista obiceiul ca    locuitorii să plătească tribut deopotrivă şi turcilor şi ungurilor. Printr-un contract încheiat în 1570, principele Zsigmond János şi urmaşii săi puteau dispune în mod liber şi după bunul plac de proprietăţile lor de pe teritoriul Ungariei şi Transilvaniei, având juris-dicţie totală. Prin acest contract au fost cedate Transilvaniei judeţele: Bihor, Solnocul de mijloc şi Crasna. Localităţile subjugate de turci au fost menţionate în dicalis conscriptio, plătind tribut de război: astfel în anii 1572, 1576 sunt menţionate Curtuiuşeni şi Penészlek. Din 1620 nu mai apare în dicalis, ceea ce indică probabil faptul că judeţul Satu-Mare nu mai era sub ocupaţie otomană.
Deşi nu avem indicaţii precise privind distrugerile provocate de otomani în comuna noastră , avem cu atât mai multe date referitoare la distrugerea satelor învecinate. În 1583 o impresionantă forţă armată otomană a devastat satele Galoşpetreu, Tarcea, Şilindru, Văşad, Sălacea, înrobind 440 de oameni şi furându-le vitele. În amintirea acestor triste evenimente stă ‚Kapolnahegy, un deal de nisip ce se întinde la limita comunei pe direcţia nord - sud şi se termină după câteva sute de metri cotind spre vest, traversând mai multe moşii. Vechiul cimitir, unde s-au făcut săpături în vara anului1931, se află pe proprietatea lui Kovács Endre; în acest loc coteşte spre apus colina de nisip. În vârful dunei de nisip s-au găsit cranii şi schelete umane la o adâncime de 50 cm, aşezate în şiruri paralele de la nord - vest spre sud - est, cu capetele în jos. Se presupune că adâncimea gropilor este superficială deoarece vântul a împrăştiat nisipul ce le acoperea. De aceea duna a fost plantată cu salcâmi ce împiedică eroziunea sa.
    În 26 iunie 1931, pastorul Kovács Lajos şi dr. Andrási Ernő, medic în Valea lui Mihai, au contribuit la descoperirea a 20-25 de morminte, dar nu au găsit altceva decât schelete. Dintre acestea doar două au fost de copii. Înălţimea adulţilor era cuprinsă între 150-160 cm, cu excepţia unuia de peste 170 cm, a cărui craniu se deosebea de al celorlalţi. Putem presupune că a existat aici cândva o aşezare distrusă în urma atacurilor tătarilor. Recensământul din 1692 menţionează printre satele locuite: Galoşpetreu, Otomani, iar ca sate nelocuite: Văşad, Pişcolt etc. Comuna noastră era locuită având şi un pastor al bisericii. 
    Pentru locuitorii Văii Ierului ca şi pentru cei din Bihor, cultivarea viţei-de-vie era o îndeletnicire foarte importantă. În timpul regelui Ludovic cel Mare , a înflorit agricultura în general şi cultura viţei-de-vie în special în această zonă. Au fost aduşi şi plantaţi butaşi de viţă-de-vie aduşi din Napoli . Recensământul din 1692 menţionează că oamenii preferau cultivarea viţei-de-vie faţă de cultivarea ogoarelor. În ceea ce priveşte pastorii bisericii, ei aveau aceeaşi soartă grea ca şi iobagii, sub jugul turcesc. Descrierea obiectelor găsite în urma săpăturilor de la Kápolnahegy a fost trimisă la Cluj şi examinată de arheologi, care au stabilit că este vorba într-adevăr de cimitirul unui sat din perioada Árpád. Aceste obiecte - inele aurite, cercei, agrafe de păr din argint, bijuterii de sticlă, discuri de plumb - au fost descoperite în pământ de către proprietar deja în primăvara lui 1931. Nu s-au găsit arme, ca dovadă că acest loc era paşnic. S-au descoperit însă aici ruinele unei capele - Kovács Endre a săpat temelia capelei în timpul săpăturilor arheologice. La aproximativ 300 m de marginea moşiei Balásy s-au găsit fragmente de suliţe şi bijuterii. Sub conducerea lui Kadan, oştile tătăreşti treceau prin valea Someşului, străbătând aceste pământuri, la mijlocul lui aprilie 1241, îndreptându-se spre Oradea. Aceste date istorice atestă trecerea tătarilor şi distrugerile produse de ei în această regiune. Monedele găsite în cimitirul de la Kápolnahegy - dinari din timpul regelui Kálmán, Stefan al II-lea, etc. - reprezintă proprietatea pastorului Kovács József din Mişca, împreună cu monedele din vremea lui Béla al IV-lea, găsite în cătunul Gorove. Dovezile actuale atestă faptul că Curtuiuşeniul este o localitate ce datează dintr-o perioadă ulterioară invaziei tătarilor, spre deosebire de Kápolnahegy, ai cărei locuitori au fugit în mare parte dinaintea tătarilor, fiind înlocuiţi după anul 1242 de iobagii ce s-au stabilit în comuna noastră. Distanţa temporală dintre distrugerea aşezării de la Kápolnahegy (1241) şi formarea comunei noastre (1242) atestă faptul că vechea aşezare locuită era cea de la Kápolnahegy, aflată pe terenul ce figurează în CF sub nr. 1776, 1777, asemănător cu Bánszáláshegy, din apropiere. Ideea de szálás - szálás = casă, adăpost - sugerează o localitate, multe denumiri de sate având în componenţa lor acest cuvânt. Bánszáláshegy era probabil o aşezare din vremea ocupării maghiare a teritoriului (896-900) sau de la începutul sec. X, aparţinând unui neam din perioada Árpád
 
Ultimele pagini vizitate de dvs: